Anotimpurile (Vivaldi)

Donald Zolan - Lumea copiilor

Spiritul Muntilor Toamna (Spirit of the mountains)

Scrisoare/rugaciune catre Maria

Floarea de colt (EM)

21 Iunie 2009 Solstitiul de vara

Rached Elias Daoud

Biografie

S-a născut în anul 1956, într-un mic sat din nordul Libanului. După izbucnirea războiului civil din ţara sa, şi-a întrerupt studiile începute la Facultatea americană de Medicină din Beirut, venind în România, unde şi-a continuat studiile la Facultatea de Medicină din Cluj-Napoca. Şi-a însuşit repede şi bine limba română, sporindu-şi preocupările poetice începute în Liban. Îşi scrie poezia direct în limba ţării noastre, pe care o consideră a doua sa patrie. Descoperit de revista „Flacăra” în 1979, debutează cu placheta de versuri „Fascinaţia timpului”, apărută la Iaşi în Editura „Junimea” (1981). Poeziile sale au fost frecvent publicate în revistele literare, Steaua”, „Tribuna”, „Convorbiri literare”, „Cronica” şi altele. A tradus şi a publicat texte reprezentative din poeţi şi prozatori arabi în română, precum şi traduceri din lirica românească în limba arabă şi în limba engleză. A mai publicat volumele de poezii „Acest glas tulburător, „Adevăr zic vouă”, „Anamneza tragică” şi altele. Poezia lui este neobişnuită. Cu totul neobişnuită. El s-a apropiat de genetică şi de om, cu „neliniştile lui ancestrale”, cu imaginaţia poetului şi cu compasiunea medicului, chinuit de toate mizeriile umane. Vorbeşte într-un limbaj aproape straniu, pentru noi cei obişnuiţi cu deşertul faptelor, despre unicitatea noastră biologică şi începuturile misterioase ale vieţii, despre erorile genetice şi un eventual apocalips biologic, despre inevitabilul incest şi mediul teratogen. Genetica devine prin Daoud altceva decât ştiinţă, devine poezie şi încredere, responsabilitate socială şi teamă. Versurile lui cuprind toate spaimele şi toate năzuinţele geneticii. Fireşte Daoud nu este optimist – nici un genetician nu este optimist şi nu poate fi. Daoud nu este doar poetul neobişnuit de limbă română, este şi poetul geneticii. (C. Maximilian)

Numele spaimei

Integraţi într-un anume ritm
al Universului,
nu ştim cu certitudine
dacă recesia lui nebună
poartă semnul plus sau minus ?
La urma urmei nu este cazul
să ne facem probleme.
Nu are nici o importanţă
dacă fugim
sau ne retragem.

Atât din faţă
cât şi din spate
ne sperie acelaşi Infinit –
hăul unde,
dacă am ajunge,
am şti de unde venim.



Sunt clipa

Sunt clipa speciei
căreia îi aparţin,
realizarea unui program
prescris de ereditate,
traducerea vie a unui mesaj genetic
la care au adăugat câte o frază
fiecare din strămoşii mei.
Sunt amintirea părinţilor,
rodul unor îmbrăţişări şi al pasiunii.
Trăiesc similitudinea momentului
ivit pe axa temporală
şi intrat numaidecât în trecutul
pe care-l car în spate,
povară dulce.

1 IUNIE - Ziua copilului

Luna (EM)

Lotus (EM)

Nemurire (Rumi)

Paste Fericit!

Rugaciune (Rumi)

Oh, Doamne Preaiubit!

De nu ne-arati Tu drumul, suntem pierduti;

O viata traita fara a Te slavi e moarta!

Iar daca nedreptate afli in slujitorii Tai,

E pentru ca dreptatea la sanul tau adasta!

Si daca spui ca soarele sau luna intunecate sunt,

Si daca spui ca dreptul chiparos e-ncovoiat,

.

Si daca spui ca firmamentul e doar temelie,

.

Ori ca pamantul si oceanul nu au nimic in san,

.

Acestea toate adevarate sunt

De le masori cu a Ta desavarsire!

La Tine e puterea, la Tine gloria si bogatia!

Esti mai presus de neimplinire sau de nefiinta,

Tu dai fiinta lucrurilor ce inca nu exista,

Si-apoi tot Tu le-aduci din nou in nefiinta.

ETERNA FEMEIE

Aspiratie (Rumi)

Renastere (EM)

Chemarea Primaverii (EM)

Intelepciune (Osho)

Foto Osho preluata de la … http://patanjali1.blogspot.com/

Atunci cand iubesti, esti plin de bucurie. Cand nu poti iubi, nu ai cum sa fii fericit. Bucuria este o functie a iubirii, o umbra a acesteia. Ea urmeaza pretutindeni iubirea.

De aceea, deschideti-va din ce in ce mai mult fata de iubire si veti deveni din ce in ce mai fericiti. Nu va trebui sa va intereseze daca iubirea va este returnata sau nu; acest lucru nu are nici cea mai mica importanta. Fericirea urmeaza pretutindeni iubirea, indiferent daca aceasta din urma este returnata sau nu sau daca celalalt ii
raspunde cu aceeasi moneda. In aceasta consta rezultatul iubirii, in faptul ca valoarea ei este intrinseca. Ea nu depinde de raspunsul celuilalt, ci va apartine in intregime dumneavoastra. Nu conteaza nici pe cine iubiti: poate fi un caine, o pisica, o piatra sau un copac.

Asezati-va langa o stanca, cu o atitudine plina de iubire. Purtati un mic dialog. Sarutati piatra si asezati-va pe ea. Simtiti-va una cu ea, si dintr-o data veti simti un val de energie dublata de o bucurie imensa. Poate ca nu piatra v-a raspuns la iubirea dumneavoastra - sau poate ca a facut-o, dar acest lucru nu are nici o importanta. Cert este ca iubirea dumneavoastra a generat acest val de fericire. Cine iubeste este fericit.

De intelegeti acest secret, puteti fi fericit 24 de ore pe zi. Daca sunteti plin de iubire timp de 24 de ore pe zi, fara sa mai depindeti de un obiect al iubirii, veti deveni din ce in ce mai independent, caci veti putea iubi fara ca cineva sa fie de fata. Veti putea iubi chiar si golul din jurul vostru. Chiar daca sunteti singur in camera,
veti umple intreaga camera de iubirea voastra. Chiar daca va aflati intr-o inchisoare, o veti putea transforma instantaneu intr-un templu. In clipa in care o veti umple cu iubire, ea nu va mai fi o inchisoare. Invers, un templu poate deveni o inchisoare daca nu este umplut cu iubire.

Singura răspundere adevărată este faţă de propriul tău potenţial, faţă de propria ta inteligenţă şi conştienţă, faţă de acţiunea conformă cu ele.

Atunci când te naşti, nu eşti un copac, ci o sămânţă. Trebuie să creşti, trebuie să ajungi la o înflorire, iar această înflorire va fi mulţumirea ta, împlinirea ta. Această înflorire nu are nimic de-a face nici cu puterea, nici cu banii, nici cu politica. Nu are legatură decât cu tine, cu evoluţia ta personală.

Nu condamnaţi senzualitatea! Ea a fost condamnată în întreaga lume şi, din cauza acestei condamnări, energia care poate înflori în senzualitate se transformă în perversiune, gelozie, furie, ură; ea generează o existenţă aridă, lipsită de orice savoare. Senzualitatea este una din binecuvântările omenirii. Este sensibilitatea voastră, este conştiinţa voastră. Este conştiinţa voastră filtrată prin corp.

Singura funcţie a minţii este de a diviza la nesfârşit. Rolul inimii este de a vedea ceea ce uneşte, lucru de care mintea nu este deloc capabilă. Mintea nu poate să înţeleagă ceea ce se află dincolo de cuvinte; ea poate să înţeleagă numai ceea ce este corect din punct de vedere lingvistic, ceea ce este corect din punct de vedere logic. Ea nu este preocupată de existenţă, de viaţă, de realitate. Mintea este, ea însăşi, o ficţiune. Poţi trăi şi fără minte. Însă nu poţi trăi fără inimă. Şi cu cât existenţa ta este mai profundă, cu atât este şi inima ta mai implicată.

Oricât de dureroase ar fi experienţele iubirii, pătrunde în iubire fără să eziţi, pentru că, dacă o eviţi - aşa cum face majoritatea oamenilor -, vei rămâne blocat în ego. Atunci viaţa nu îţi va mai fi un pelerinaj, nu va mai fi un râu care curge spre ocean, ci va deveni o mlaştină.

Noi suntem ceea ce cunoaştem, ceea ce simţim. A cunoaşte ceva înseamnă a te identifica cu acel ceva. A cunoaşte iubirea înseamnă să iubeşti; a cunoaşte divinitatea înseamnă sa devii divin. Autocunoaşterea înseamnă realizare; cunoaşterea înseamnă să fii

Sunt doar două feluri de oameni pe lume: cei care încearcă să-şi umple goliciunea interioară şi acele persoane foarte rare şi deosebite care încearcă să-şi vadă această goliciune.

În momentul în care simţi că nu mai eşti dependent de nimeni, în fiinţă ţi se instalează o tăcere profundă, o relaxare lipsită de febrilitate şi tensiune. Dar asta nu înseamnă că atunci vei înceta să iubeşti. Din contră, vei cunoaşte pentru prima dată o nouă dimenisune, o nouă calitate a iubirii, o iubire care nu se mai limitează la cuvinte, şi care se apropie mai degrabă de prietenie pură.

Citate preluate de la … http://autori.citatepedia.ro/de.php?p=2&a=Osho

Pasul absent (Octavian Paler)

Pasul absent

Doar un pas ne desparte.

Nu ştiu dacă pasul absent

e al meu

sau al tău.

Tu stai pe un mal al lui

eu pe altul

şi între noi curge noaptea.

Ca să ajungem atît de aproape

ca să rămînem atît de departe

doar un pas ne desparte

şi între noi curge noaptea continuu

prin pasul absent.

Patria vieţii e numai prezentul (Mihail Eminescu)

Patria vieţii e numai prezentul.
Clipa de faţă numa-n ea suntem,
Suntem în adevăr. ¬ Iară trecutul
Şi viitorul numai o gândire-s.
În van împingeţi ce vi-i dinainte,
În van doriţi acelea ce-or veni.
Întoarceţi-vă-n voi şi veţi cunoaşte
Că toate-n lume, toate-s în prezent.
Tot ce au fost şi tot ce-a fi vreodată
Au fost, va fi numai pentru că e.
Nu ştii că atingând pe-un singur om
I-atingi pe toţi? Mulţimea e părere.
Spune la mii de inşi aceeaşi vorbă
Şi-n mii ea atunci va trezi
Icoană-aceeaşi şi acelaşi simţ.
Un semn că toţi e-n unul, unu-n toţi.

I-am cerut lui Dumnezeu

I-am cerut lui Dumnezeu sa-mi îndepărteze obişnuinţa.

Dumnezeu a spus NU.

Nu eu trebuie sa ti-o îndepărtez ci tu trebuie sa renunţi la ea.

I-am cerut lui Dumnezeu sa-l vindece pe copilul meu handicapat

Dumnezeu a spus NU.

Spiritul său este întreg, iar corpul său este trecător.

I-am cerut lui Dumnezeu să-mi dea răbdare.

Dumnezeu a spus NU.

Rabdarea este un derivat al durerilor; ea nu se acorda, ea se învaţă.

I-am cerut lui Dumnezeu să-mi dea fericire.

Dumnezeu a spus NU.

Eu îţi dau binecuvântare; fericirea este în tine.

I-am cerut lui Dumnezeu să mă scape de durere,

Dumnezeu a spus NU.

Suferinţa te face să laşi la o parte grijile lumeşti şi te aduce aproape de mine.

I-am cerut lui Dumnezeu să crească spiritul meu

Dumnezeu a spus Nu.

Tu trebuie să te creşti pe tine însuţi dar mă voi îngriji ca să fii roditor

.

I-am cerut lui Dumnezeu toate lucrurile care ar putea să-mi încânte viaţa

Dumnezeu mi-a spus Nu.

Eu ţi-am dat viaţa, aşa că poţi să te bucuri de toate lucrurile.

.

I-am cerut lui Dumnezeu să mă ajute să-i IUBESC pe alţii,

aşa de mult cât mă iubeşte El pe mine.

Dumnezeu a spus…Ahhhhh, în sfârşit ţi-a venit ideea cea bună.

Eminescu (Grigore Vieru)

La zidirea soarelui, se ştie,
Cerul a muncit o veşnicie,
Noi, muncind întocmai, ne-am ales cu...
Ne-am ales cu domnul Eminescu.
Domnul cel de pasăre măiastră
Domnul ce de nemurirea noastră.

Suntem în cuvânt şi-n toate,
Floare de latinitate
Sub un cer cu stele sudice!
De avem sau nu dreptate,
De avem sau nu dreptate,
Eminescu să ne judece.

Mi-l furară, Doamne, adineauri,
Pe înaltul domn cu tot cu lauri.
Mă uscam de dor, în piept cu plânsul,
Nu ştiam că dor mi-era de dânsul,
Nu ştiam că doina mi-o furară
Cu străvechea şi frumoasa ţară.

Am şi eu pe lume parte:
Pot îmbrăţişa măiastra-ţi carte,
Ştiu că frate-mi eşti şi-mi eşti părinte,
Acum nimeni nu mă poate minte
Bine ai venit în casa nostră,
Neamule, tu, floarea mea albastră.

Suntem în cuvânt şi-n toate
Floare de latinitate,
Sub un cer cu stele sudice!
De avem sau nu dreptate,
De avem sau nu dreptate,
Eminescu să ne judece!

.....................................................

Cantaretul din harpa (Rumi)

In vremea califului ‘Omar traia un cantaret din harpa, al carui glas era la fel de dulce precum al ingerului Israfil si care era foarte cautat la toate petrecerile. Dar timpul trecu si el imbatrani, vocea lui nu mai suna placut si nimeni nu mai dorea sa il asculte. Disperat, el se indrepta spre cimitirul din Yathrib si acolo i-a cantat lui Dumnezeu, cerandu-i indurare. Terminandu-si cantarea, el adormi si visa ca era in ceruri In aceeasi noapte o voce dumnezeiasca l-a indrumat pe ‘Omar spre cimitir cerandu-i sa ia in grija pe batranul ce-l va afla acolo.
‘Omar se indrepta spre acel loc, il gasi pe cantaret, ii darui acestuia bani, fagaduindu-i ajutor ori de cate ori ar avea nevoie. Cantaretul si-a aruncat harpa, spunand ca aceasta l-a indepartat de Dumnezeu, si s-a cait amarnic pentru pacatele sale trecute. Apoi ‘Omar l-a invatat ca de acum calatoria sa lumeasca s-a sfarsit si ca nu mai trebuie sa se caiasca pentru trecut, caci el a pasit acum in starea de beatitudine a unirii cu Dumnezeu, iar aceasta stare de extaz ar trebui alungate grijile pentru trecut si viitor. Cantaretul i-a urmat invataturile si nu a mai cantat niciodata.

Ruga de iertare pentru a-l fi numit “Mireasa” pe Dumnezeu.

Mustafa trecu dincolo de sine la acea chemare dulce,
ruga lui s-a stins “in zorii ce ucid noaptea cea lunga”.
Dar el nu s-a desteptat din visu-i minunat,
Si-astfel ruga din zori o amana pentru amiaza.
In noaptea nuntii sale, in fata miresei sale
Sufletul sau neprihanit a sarutat albele ei maini.
Iubirea si iubita sunt deopotriva tainice si ascunse,
Nu-mi lua drept vina daca-L numesc “Mireasa”.
As fi pastrat tacerea de teama Preaiubitului meu,
De mi-ar fi daruit macar o clipa de ragaz,
Dar El a spus: “Graieaste mai departe, nu-i pacat,
Nu-i altceva decat urmarea cea fireasca a legii tainuite,
Vina-i a aceluia ce vede pacate peste tot.
Cum ar putea Spiritul Pur si Tainuit sa caute vinovatii?
Invinuiri gasesc doar cei ce-s ignoranti,
Dar ei nu par nestiutori pentru-al Blandetii Domn.
In fata Creatorului blasfemia poate parea intelepciune,
In vreme ce in fata noastra este pacatul cel mai greu.
Daca din sute de fapte bune rasare un pacat,
E-asemeni uscaturii intr-o livada inflorita.
Ambele atarna cu aceeasi greutate in balanta,
Caci ambele cu trup si suflet se asemuiesc.
Si pentru ca-nteleptii nu au grait in van:
« Trupurile dreptilor sunt pure asemeni sufletelor ».
Vorbele, faptele si rugile celor drepti si intelepti
Sunt toate asemeni unui suflet pur far’de stigmat sau pata.

‘Omar il mustra pe cantaretul din harpa pentru plangerile sale si pentru meditatia trista supra trecutului

Apoi ‘Omar ii spuse: “Aceasta tanguire a ta
Arata ca te afli inca in acea stare de sobrietate.
Dupa care, indemnandu-l starea aceea sa o lase,
Il cheama la contopirea tainica cu Dumnezeu:
“Sobrietatea se-adapa cu amintiri despre trecut;
Trecutul, viitorul sunt ca un val ce Domnul ne puse peste ochi.
Arunca-le in focul cel mai viu. Cat timp
Vei sta-mpartit de aceste stari, asemeni fluierului?
Cat timp fluierul e impartit, el nu-si ascunde taina,
Si nici nu canta armonios de-ti pui in el suflarea.

Atata vreme cat dai tarcoale casei, esti un strain;
Cand vei patrunde in launtrul tau, vei fi acasa.
Tu, a carui cunoastere etse necunoasterea Datatorului de cunoastere,
Cainta ta tanguitoare este mai grava decat pacatul tau.
“Drumul celui anihilat” este o alta cale;
Sobrietatea-i falsa si-i ratacire de la acel alt drum.
O, tu cel ce cauti sa fii iertat pentru trecut,
Cum oare o sa fii iertat pentru cainta aceasta?
O vreme te inchini la muzica din corzile lautei
Si-n alta te tanguiesti si versi lacrimi amare”


In vreme ce Patruzatorul descopera aceste taine
Inima cantaretului din harpa s-a innoit pe data.
Asemeni unui suflet, scapat a fost de planset si de veselie,
Viata lui cea veche a murit iar el s-a primenit.
Si mai apoi cazu el intr-o uimire adanca,
Caci mai presus se afla de cer si de pamant,
O inaltare a inimii ce mai presus era de toate inaltarile;



Eu nu pot s-o descriu; de stii tu cum, graieste!
Extaz si slove dincolo de toate vorbele extazului;
Afundare in slava Stapanitorului slavei!
Contopire din care nu mai exiasta scapare,
De parca ar fi devenit una cu Oceanul Insusi!
In fata Mimtii Universale, mintea omeneasca nu exista
Caci un impuls ce-i dependent de altul e nimic;
Dar cand acel impuls il misca pe acest impuls,
Valurile acelei mari se-nalta pana-n locu-acesta

Pasind pe Noul Pamant (EM)

Visul meu ...

La 28 02 2006 am postat pe site-ul www.lucratorul-in-lumina.com viziunea mea despre cum va arata locul unde o sa traiesc pe Noul Pamant

PASIND PE NOUL PAMANT

In zare se vede un lant de munti cu crestele inzapezite. Intr-un plan mai apropiat sint alti munti impaduriti cu brazi falnici ce-si revarsa mirosul ozonat al cetinii.

Dintre vai coboara rauri cu limpezime de cristal, susurul lor adancind si mai mult PACEA din jur.

Pestii fac salturi ghiduse dupa gazele de la suprafata apei.





La poalele muntilor este o padure de foiase in care pasarile ciripesc jucause iar animalele traiesc in buna intelegere atat intre ele cat si cu oamenii, in ARMONIE perfecta.






La liziera padurii se intinde o pajiste larga traversata de alei, strajuite de tufe si flori multicolore, care te conduc pina la casa ce se zareste printre crengile copacilor.




Iarba cruda si florile isi ofera cu generozitate parfumul proaspat si delicat care atrage fluturii, albinele si alte insecte care se infrupta din nectarul cupelor inmiresmate.





Soarele priveste din inalt peisajul mirific si, in semn de IUBIRE, isi trimite razele mangietoare ca totul sa fie scaldat in LUMINA.



Sa celebram cu bucurie nasterea Noului Pamant sub ploaia de stele pe care Universul o revarsa din “Cosul Abundentri Divine” cu generozitate si iubire.

Va invit sa pastram vie aceasta flacara si sa “visam” in continuare la Noul Pamant unde Raiul sa fie casa noastra, ACASA de care ne este asa de dor.