Sfîntul Graal
Andreea Popescu
Universitatea Bucuresti
Legenda Sfîntului Graal este o alegorie a dorintei umane de cunoastere a Adevarului si a Divinului, care poate fi obtinuta numai printr-o viata de puritate ideala. În multiplele sale ramificatii, pornind de la istoria timpurie si poemele cautarii propriu-zise, Graalul îsi pastreaza misterul. Gasirea acestuia devine o aventura eterna, caci sensul ei scapa mereu cavalerului, identificîndu-se cu un destin exceptional.
Legenda arthuriana, una dintre cele mai reprezentative creatii literare ale Evului Mediu, cuprinde poeme despre aventurile miraculoase ale cavalerilor Mesei Rotunde. Pornind dinspre Camelot, castelul regelui Arthur, acestia patrund într-o lume dominata de magie, locuri fermecate cuprinse în indescifrabila si misterioasa Padure. Astfel cavalerul trebuie sa-si demonstreze calitatile morale si faptul ca merita sa fie membru al societatii de elita a Mesei Rotunde. Totusi, exista si o alta cale prin care cavalerul ales devine mai mult decît un reprezentant al unei anumite ordini, el avînd posibilitatea de a ridica regatul arthurian de la nivelul terestru la cel celest. Aceasta transformare este posibila numai prin cautarea si gasirea acelui obiect sacru menit a sfîrsi magia si farmecele din Logres (1). Iar acest obiect este Sf. Graal.
Cautarea Sf. Graal este suprema realizare în contextul legendei arthuriene. Legend
a Graalului, cu multiplele sale ramificatii si continuari, este cel mai greu de interpretat si de descris din punct de vedere istoric. Este partea pur imaginara din toate romanele cavaleresti. Daca aventurile obisnuite erau imaginea unui anumit cod comportamental, întîlnit la curtile feudale, legenda Graalului aduce în prim-plan reprezentari ale vietii religioase legate de dogma crestina. Datorita naturii sale variate si incerte, aceasta este cautarea absoluta, aflarea propriei identitati în termeni religiosi. Cavalerul Graalului este cel ales, demn sa patrunda în lumea eclectica si misterioasa a castelului Regelui Pescar. Cavalerul Graalului are alte calitati decît cele obisnuite membrilor Mesei Rotunde, anume puritate fizica si spirituala, devotiune, umilinta în fata divinului, pietate, mila pentru cei în nevoi si o dedicatie completa pentru aceasta cautare. Lumea reala nu prezinta nici un interes pentru cavalerul ales.
În ceea ce priveste originea Graalului au fost date mai multe explicatii, care au condus la formularea a doua teorii importante: una conform careia Graalul era asociat traditiei celte, ritualurilor pre-crestine ce includeau arme magice, lancea zeilor, cazanul magic menit sa dea sau sa curme viata, un creuzet alchimic legat de practica miturilor cu vase, idee sustinuta de legendele irlandeze si galeze, dar si de o traditie ce ajunge pîna la Herodot. A doua teorie este cea crestina, care este bazata pe Martiriul Cristic. Aceasta din urma este mult mai aproape de spiritul profund religios al epocii si de aceea pe aceasta o voi lua în discutie.
Poemele arthuriene suge
reaza ca Sf. Graal este potirul sau vasul folosit de Iosif din Arimathea pentru a strînge sîngele lui Cristos cînd acesta era rastignit pe cruce. O alta traditie legata de acest episod spune ca acest potir este acelasi cu cel folosit la Cina cea de taina. Conform poemelor medievale, Iosif a adus vasul cu el în abatia Glastonbury (unul din locurile mitice ale legendei), unde acesta a fost pierdut. De la episodul biblic, prin literatura, Graalul devine un obiect misterios a carui cautare nu are sfîrsit. Celui care gaseste Graalul, îi întelege misterele si devine cavalerul acestuia, îi este permisa cunoasterea suprema. Astfel legenda devine o alegorie a cautarii umane pentru adevarata cunoastere, a Adevarului si Divinului, care poate fi obtinuta numai printr-o viata de o puritate ideala. De la introducerea temei Graalului, legenda arthuriana devine esentialmente crestina, iar regele Arthur – un rege crestin conducînd un popor eminamente religios.
În literatura Graalului se gasesc doua niveluri ale legendei, aparent independente în origine. Acestea sînt poemele Cautarii propriu-zise si poemele Istoriei timpurii a Sf. Graal. Cele mai cunosute episoade ale Cautarii sînt Conte du Graal de Chrétien de Troyes, Parzival de Wolfram von Eschenbach si poemul galez Peredur . Istoria timpurie se ocupa mai mult de originea talismanelor ce compun procesiunea Graalului, anume o sabie, o lance care sîngereaza si un graal.
În ceea ce priveste natura Sf. Graal, exista mai multe opinii. Nici pîna astazi misterul nu a fost dezlegat. Mister al numelui, în primul rînd. Chrétien de Troyes, primul care introduce tema Graalului în legenda arthuriana, nu explica natura sau originea acestuia. El numeste graal un obiect ce putea fi o farfurie sau un potir. O prezentare asemanatoare se regaseste în asa-numita Cronica a lui Hélinand , din secolul al XIII-lea. Acest obiect straniu se gaseste numai la castelui Regelui Pescar, care, grav ranit, asteapta vindecarea din partea celui care va dezlega misterul. În poemul lui Chrétien cavalerul care ajunge la castel este Perceval, d
ar acesta rateaza initierea finala. Ceea ce este asteptat de la el este o simpla întrebare: „La ce serveste Graalul?“ Aceasta întrebare ar fi sfîrsit perioada de farmece si magie în regatul lui Arthur, ar fi adus pace si întelegere în tara, dar mai ales cavalerii terestri ar fi devenit cavaleri celesti, iar orasul Omului ar fi devenit orasul lui Dumnezeu .
Esecul lui Perceval amîna aceasta revelatie, deoarece acesta nu mai era alesul, fusese deja inclus în societatea reala a cavalerilor. De altfel, diferitele etape parcurse de Perceval ne arata viitorul esec. Castelul Graalului se afla î n mijlocul unei pustietati simbolice pentru ariditatea si sterilitatea acelei zone. Castelul, numit în unele poeme Montsalvage si în altele Corbenic, este izolat de restul lumii arthuriene, aceste doua spatii diferite reprezentînd doua atitudini diferite fata de existenta umana. Aceasta pustietate, denumita în poemele franceze „Terre Gaste“, este lumea ca o padure împietrita, unde timpul este imobil, este un loc al mortii si al imposibilei întoarceri. Cavalerul trebuie sa fie salvatorul de la o atare prabusire în
neant. De fapt aceasta lume este semnul unei mari dureri, o oglindire a bolii de care sufera Regele Pescar. De altfel în toate poemele dedicate acestei teme jocul oglinzilor este esential, aspect vizibil atît la nivel narativ cît si la nivel simbolic. În poemul lui Chrétien de Troyes naratiunea este structurata pe doua niveluri, anume aventurile lui Perceval si ale lui Gauvain. În Cautarea Sfîntului Graal , continuarea anonima a acestei teme, poemul cuprinde trei niveluri ce reprezinta aventurile lui Perceval, Bors si mai ales Galahad. Iar în ultima versiune a legendei arthuriene, datorata scriitorului englez Sir Thomas Malory, aventurile nu mai sînt individuale, ci implica întreaga societate a Mesei Rotunde. 
Pe masura ce legenda se amplifica, Graalul însusi îsi schimba natura. Procesiunea Graalului în poemul lui Chrétien de Troyes este clar recreerea procesiunii liturgice, castelul devenind o catedrala luminata. În continuarile anonime ale secolului al Xlll-lea în Franta se pastreaza aspectul liturgic, dar cu mai putin fast si mai mult accent pe penitenta si asceza. De altfel cavalerul Graalului nu mai este Perceval, ci Galahad, întruchiparea perfecta a mesagerului divin, cel aste
ptat si singurul capabil sa aduca mîntuirea pentru lumea arthuriana. Fiu al lui Lancelot du Lac, Galahad este simbolul cavalerului-pelerin venit pe aceasta lume pentru a avea revelatia suprema, crestina a Graalului. La Sir Thomas Malory Graalul este doar vasul euharistic, iar gasirea acestuia este posibila pentru toti oamenii de buna-credinta. Malory schimba astfel modelul francez al legendei, renuntînd la ideea cavalerului ales, unicul care putea îndeplini aceasta cautare. De altfel, o data cu schimbarile de mentalitate ale Evului Mediu, un pesimism din ce în ce mai accentuat cuprinde legenda arthuriana, care va culmina cu batalia de pe cîmpia Salisbury, în care toti cavalerii Mesei Rotunde mor, iar Arthur paraseste aceasta lume. Atunci Graalul va fi disparut, dus la ceruri, pentru ca nimeni sa nu-l mai poata gasi. O versiune interesanta a Graalului ne este data în poemul lui Wolfram von Eschenbach, un poet german din secolul al XIII-lea. Acesta preia tema din poemele franceze, dar aduce o modificare majora. Graalul nu mai este un potir asociat episodului biblic sau ceremoniei liturgice, ci o piatra pretioasa de o forma nedefinita. Aceasta, denumita „Lapis exilis“, este poate o imagine a pietrei filosofale, a pietrei alchimice sau, într-o interpretare religioasa, implicita în poemul german, piatra desprinsa de pe fruntea îngerului atunci cînd acesta a cazut. Graalul este atît de greu, încît nu poate fi purtat de nimeni, iar cavalerul vede numai o imagine a acestuia. Spre deosebire de poemele franceze, Wolfram da o solutie optimista aventurii lui Perceval, aducîndu-l a doua oara în fata Graalului pe care acesta îl vede si îl cunoaste. Versiunea lui Wolfram se asociaza cu legendele germane despre cavalerul cu lebada, Lohengrin, fiu al lui Parzival si cavaler al Graalului. În aceste legende Graalul este reprezentat împreuna cu o porumbita, simbol al inocentei si puritatii.
Lumea Graalului este cu totul diferita de cea a aventurilor obisnuite, deoarece reguli speciale i se aplica, reguli legate mai mult de canoanele religioase decît de viata lumeasca. Este o lume a initierii, dar daca cea cavalereasca era bazata pe victorii în turniruri sau în confruntari cu alti cavaleri în misterioasa Padure, initierea prin Graal este una pur spirituala pentru ca ceea ce conteaza este împlinirea sufleteasca prin recunoasterea propriilor limite si greseli. De aceea Perceval, la sfîrsitul poemului lui Chrétien de Troyes, ajunge la o abatie unde rascumpararea greselii sale se face prin penitenta si umilinta.
În legenda Sfîntului Graal sensul întotdeauna transcede imaginea, obiectul spune mai mult decît ceea ce reprezinta. În acest fel apare problema transcendetei, a ceea ce este dincolo de imagine, dincolo de orice reprezentare a obiectului. De aici se isca probabil obsesia întelegerii sensului ascuns în obiecte. Consecinta normala este ispita cautarii. Care este sensul vietii, al existentei noastre, si de ce acesta ne scapa mereu? Si de ce totusi îl cautam? Pîna cînd viata si cautarea devin una si aceeasi aventura. Apoi, aceasta cautare este altceva decît dorinta de a sti despre lumea obisnuita. Numai în legenda Graalului gasim asemenea idei profunde, o mai completa participare a întregii fiinte. În aceasta aventura nu se cîstiga o simpla experienta, ci un destin! Putini au curajul sa pornesca pe un asemenea drum. Majoritatea ramîn la castelul regelui Arthur, preferînd confortul lipsit de incertitudini. Altii intra în Padurea deasa si atragatoare, înselatoare, foarte doritori sa nu piarda drumul de întoarcere, în schimb pierzîndu-l pe cel din fata! Cîtiva au curajul aventurii totale, adica a vietii petrecute într-o permanenta cautare, la sfîrsitul careia, chiar daca exista un raspuns, acesta nu este transmisibil. Fiecare scapa singur. Si moare singur. „Tot ceea ce este vizibil este legat de invizibil“, spunea Novalis. În legenda sfîntului Graal momentul final este acela al unei non-vederi. Atunci alesul afla revelatia, lumina si raspunsul. Raspuns dat, si nu gasit, imposibil de transmis, deoarece experienta este unica si individuala. Singurul posibil raspuns pentru ceilalti ramîne numai dorinta de a cunoaste, a eternei cautari, la capatul careia se afla doar Sfîntul Graal.
Bibliografie
Ford , Boris (ed.), Medieval literature , vol.2, Londra, Penguin Books, 1990
Henri, Rey-Flaud , Le Sphinx et le Graal , Paris, Payot & Rivages, 1998
Régnier-Bohler, Danielle (ed.), La légende arthurienne , Paris, ed. Flammarion, 1993
http://www.itrc-buc.ro/Sfantul%20Graal.htm
Andreea Popescu
Universitatea Bucuresti
Legenda Sfîntului Graal este o alegorie a dorintei umane de cunoastere a Adevarului si a Divinului, care poate fi obtinuta numai printr-o viata de puritate ideala. În multiplele sale ramificatii, pornind de la istoria timpurie si poemele cautarii propriu-zise, Graalul îsi pastreaza misterul. Gasirea acestuia devine o aventura eterna, caci sensul ei scapa mereu cavalerului, identificîndu-se cu un destin exceptional.
Legenda arthuriana, una dintre cele mai reprezentative creatii literare ale Evului Mediu, cuprinde poeme despre aventurile miraculoase ale cavalerilor Mesei Rotunde. Pornind dinspre Camelot, castelul regelui Arthur, acestia patrund într-o lume dominata de magie, locuri fermecate cuprinse în indescifrabila si misterioasa Padure. Astfel cavalerul trebuie sa-si demonstreze calitatile morale si faptul ca merita sa fie membru al societatii de elita a Mesei Rotunde. Totusi, exista si o alta cale prin care cavalerul ales devine mai mult decît un reprezentant al unei anumite ordini, el avînd posibilitatea de a ridica regatul arthurian de la nivelul terestru la cel celest. Aceasta transformare este posibila numai prin cautarea si gasirea acelui obiect sacru menit a sfîrsi magia si farmecele din Logres (1). Iar acest obiect este Sf. Graal.
Cautarea Sf. Graal este suprema realizare în contextul legendei arthuriene. Legend
a Graalului, cu multiplele sale ramificatii si continuari, este cel mai greu de interpretat si de descris din punct de vedere istoric. Este partea pur imaginara din toate romanele cavaleresti. Daca aventurile obisnuite erau imaginea unui anumit cod comportamental, întîlnit la curtile feudale, legenda Graalului aduce în prim-plan reprezentari ale vietii religioase legate de dogma crestina. Datorita naturii sale variate si incerte, aceasta este cautarea absoluta, aflarea propriei identitati în termeni religiosi. Cavalerul Graalului este cel ales, demn sa patrunda în lumea eclectica si misterioasa a castelului Regelui Pescar. Cavalerul Graalului are alte calitati decît cele obisnuite membrilor Mesei Rotunde, anume puritate fizica si spirituala, devotiune, umilinta în fata divinului, pietate, mila pentru cei în nevoi si o dedicatie completa pentru aceasta cautare. Lumea reala nu prezinta nici un interes pentru cavalerul ales.În ceea ce priveste originea Graalului au fost date mai multe explicatii, care au condus la formularea a doua teorii importante: una conform careia Graalul era asociat traditiei celte, ritualurilor pre-crestine ce includeau arme magice, lancea zeilor, cazanul magic menit sa dea sau sa curme viata, un creuzet alchimic legat de practica miturilor cu vase, idee sustinuta de legendele irlandeze si galeze, dar si de o traditie ce ajunge pîna la Herodot. A doua teorie este cea crestina, care este bazata pe Martiriul Cristic. Aceasta din urma este mult mai aproape de spiritul profund religios al epocii si de aceea pe aceasta o voi lua în discutie.
Poemele arthuriene suge
reaza ca Sf. Graal este potirul sau vasul folosit de Iosif din Arimathea pentru a strînge sîngele lui Cristos cînd acesta era rastignit pe cruce. O alta traditie legata de acest episod spune ca acest potir este acelasi cu cel folosit la Cina cea de taina. Conform poemelor medievale, Iosif a adus vasul cu el în abatia Glastonbury (unul din locurile mitice ale legendei), unde acesta a fost pierdut. De la episodul biblic, prin literatura, Graalul devine un obiect misterios a carui cautare nu are sfîrsit. Celui care gaseste Graalul, îi întelege misterele si devine cavalerul acestuia, îi este permisa cunoasterea suprema. Astfel legenda devine o alegorie a cautarii umane pentru adevarata cunoastere, a Adevarului si Divinului, care poate fi obtinuta numai printr-o viata de o puritate ideala. De la introducerea temei Graalului, legenda arthuriana devine esentialmente crestina, iar regele Arthur – un rege crestin conducînd un popor eminamente religios. În literatura Graalului se gasesc doua niveluri ale legendei, aparent independente în origine. Acestea sînt poemele Cautarii propriu-zise si poemele Istoriei timpurii a Sf. Graal. Cele mai cunosute episoade ale Cautarii sînt Conte du Graal de Chrétien de Troyes, Parzival de Wolfram von Eschenbach si poemul galez Peredur . Istoria timpurie se ocupa mai mult de originea talismanelor ce compun procesiunea Graalului, anume o sabie, o lance care sîngereaza si un graal.
În ceea ce priveste natura Sf. Graal, exista mai multe opinii. Nici pîna astazi misterul nu a fost dezlegat. Mister al numelui, în primul rînd. Chrétien de Troyes, primul care introduce tema Graalului în legenda arthuriana, nu explica natura sau originea acestuia. El numeste graal un obiect ce putea fi o farfurie sau un potir. O prezentare asemanatoare se regaseste în asa-numita Cronica a lui Hélinand , din secolul al XIII-lea. Acest obiect straniu se gaseste numai la castelui Regelui Pescar, care, grav ranit, asteapta vindecarea din partea celui care va dezlega misterul. În poemul lui Chrétien cavalerul care ajunge la castel este Perceval, d
ar acesta rateaza initierea finala. Ceea ce este asteptat de la el este o simpla întrebare: „La ce serveste Graalul?“ Aceasta întrebare ar fi sfîrsit perioada de farmece si magie în regatul lui Arthur, ar fi adus pace si întelegere în tara, dar mai ales cavalerii terestri ar fi devenit cavaleri celesti, iar orasul Omului ar fi devenit orasul lui Dumnezeu .Esecul lui Perceval amîna aceasta revelatie, deoarece acesta nu mai era alesul, fusese deja inclus în societatea reala a cavalerilor. De altfel, diferitele etape parcurse de Perceval ne arata viitorul esec. Castelul Graalului se afla î n mijlocul unei pustietati simbolice pentru ariditatea si sterilitatea acelei zone. Castelul, numit în unele poeme Montsalvage si în altele Corbenic, este izolat de restul lumii arthuriene, aceste doua spatii diferite reprezentînd doua atitudini diferite fata de existenta umana. Aceasta pustietate, denumita în poemele franceze „Terre Gaste“, este lumea ca o padure împietrita, unde timpul este imobil, este un loc al mortii si al imposibilei întoarceri. Cavalerul trebuie sa fie salvatorul de la o atare prabusire în
neant. De fapt aceasta lume este semnul unei mari dureri, o oglindire a bolii de care sufera Regele Pescar. De altfel în toate poemele dedicate acestei teme jocul oglinzilor este esential, aspect vizibil atît la nivel narativ cît si la nivel simbolic. În poemul lui Chrétien de Troyes naratiunea este structurata pe doua niveluri, anume aventurile lui Perceval si ale lui Gauvain. În Cautarea Sfîntului Graal , continuarea anonima a acestei teme, poemul cuprinde trei niveluri ce reprezinta aventurile lui Perceval, Bors si mai ales Galahad. Iar în ultima versiune a legendei arthuriene, datorata scriitorului englez Sir Thomas Malory, aventurile nu mai sînt individuale, ci implica întreaga societate a Mesei Rotunde. 
Pe masura ce legenda se amplifica, Graalul însusi îsi schimba natura. Procesiunea Graalului în poemul lui Chrétien de Troyes este clar recreerea procesiunii liturgice, castelul devenind o catedrala luminata. În continuarile anonime ale secolului al Xlll-lea în Franta se pastreaza aspectul liturgic, dar cu mai putin fast si mai mult accent pe penitenta si asceza. De altfel cavalerul Graalului nu mai este Perceval, ci Galahad, întruchiparea perfecta a mesagerului divin, cel aste
ptat si singurul capabil sa aduca mîntuirea pentru lumea arthuriana. Fiu al lui Lancelot du Lac, Galahad este simbolul cavalerului-pelerin venit pe aceasta lume pentru a avea revelatia suprema, crestina a Graalului. La Sir Thomas Malory Graalul este doar vasul euharistic, iar gasirea acestuia este posibila pentru toti oamenii de buna-credinta. Malory schimba astfel modelul francez al legendei, renuntînd la ideea cavalerului ales, unicul care putea îndeplini aceasta cautare. De altfel, o data cu schimbarile de mentalitate ale Evului Mediu, un pesimism din ce în ce mai accentuat cuprinde legenda arthuriana, care va culmina cu batalia de pe cîmpia Salisbury, în care toti cavalerii Mesei Rotunde mor, iar Arthur paraseste aceasta lume. Atunci Graalul va fi disparut, dus la ceruri, pentru ca nimeni sa nu-l mai poata gasi. O versiune interesanta a Graalului ne este data în poemul lui Wolfram von Eschenbach, un poet german din secolul al XIII-lea. Acesta preia tema din poemele franceze, dar aduce o modificare majora. Graalul nu mai este un potir asociat episodului biblic sau ceremoniei liturgice, ci o piatra pretioasa de o forma nedefinita. Aceasta, denumita „Lapis exilis“, este poate o imagine a pietrei filosofale, a pietrei alchimice sau, într-o interpretare religioasa, implicita în poemul german, piatra desprinsa de pe fruntea îngerului atunci cînd acesta a cazut. Graalul este atît de greu, încît nu poate fi purtat de nimeni, iar cavalerul vede numai o imagine a acestuia. Spre deosebire de poemele franceze, Wolfram da o solutie optimista aventurii lui Perceval, aducîndu-l a doua oara în fata Graalului pe care acesta îl vede si îl cunoaste. Versiunea lui Wolfram se asociaza cu legendele germane despre cavalerul cu lebada, Lohengrin, fiu al lui Parzival si cavaler al Graalului. În aceste legende Graalul este reprezentat împreuna cu o porumbita, simbol al inocentei si puritatii.Lumea Graalului este cu totul diferita de cea a aventurilor obisnuite, deoarece reguli speciale i se aplica, reguli legate mai mult de canoanele religioase decît de viata lumeasca. Este o lume a initierii, dar daca cea cavalereasca era bazata pe victorii în turniruri sau în confruntari cu alti cavaleri în misterioasa Padure, initierea prin Graal este una pur spirituala pentru ca ceea ce conteaza este împlinirea sufleteasca prin recunoasterea propriilor limite si greseli. De aceea Perceval, la sfîrsitul poemului lui Chrétien de Troyes, ajunge la o abatie unde rascumpararea greselii sale se face prin penitenta si umilinta.
În legenda Sfîntului Graal sensul întotdeauna transcede imaginea, obiectul spune mai mult decît ceea ce reprezinta. În acest fel apare problema transcendetei, a ceea ce este dincolo de imagine, dincolo de orice reprezentare a obiectului. De aici se isca probabil obsesia întelegerii sensului ascuns în obiecte. Consecinta normala este ispita cautarii. Care este sensul vietii, al existentei noastre, si de ce acesta ne scapa mereu? Si de ce totusi îl cautam? Pîna cînd viata si cautarea devin una si aceeasi aventura. Apoi, aceasta cautare este altceva decît dorinta de a sti despre lumea obisnuita. Numai în legenda Graalului gasim asemenea idei profunde, o mai completa participare a întregii fiinte. În aceasta aventura nu se cîstiga o simpla experienta, ci un destin! Putini au curajul sa pornesca pe un asemenea drum. Majoritatea ramîn la castelul regelui Arthur, preferînd confortul lipsit de incertitudini. Altii intra în Padurea deasa si atragatoare, înselatoare, foarte doritori sa nu piarda drumul de întoarcere, în schimb pierzîndu-l pe cel din fata! Cîtiva au curajul aventurii totale, adica a vietii petrecute într-o permanenta cautare, la sfîrsitul careia, chiar daca exista un raspuns, acesta nu este transmisibil. Fiecare scapa singur. Si moare singur. „Tot ceea ce este vizibil este legat de invizibil“, spunea Novalis. În legenda sfîntului Graal momentul final este acela al unei non-vederi. Atunci alesul afla revelatia, lumina si raspunsul. Raspuns dat, si nu gasit, imposibil de transmis, deoarece experienta este unica si individuala. Singurul posibil raspuns pentru ceilalti ramîne numai dorinta de a cunoaste, a eternei cautari, la capatul careia se afla doar Sfîntul Graal.
Bibliografie
Ford , Boris (ed.), Medieval literature , vol.2, Londra, Penguin Books, 1990
Henri, Rey-Flaud , Le Sphinx et le Graal , Paris, Payot & Rivages, 1998
Régnier-Bohler, Danielle (ed.), La légende arthurienne , Paris, ed. Flammarion, 1993
http://www.itrc-buc.ro/Sfantul%20Graal.htm
