Emotie de toamna (Nichita Stanescu)

A venit toamna, acopera-mi inima cu ceva,

cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta.

Ma tem ca n-am sa te mai vad, uneori,

ca or sa-mi creasca aripi ascutite pana la nori,

ca ai sa te ascunzi intr-un ochi strain,

si el o sa se-nchida cu o frunza de pelin.

Si-atunci ma apropii de pietre si tac,

iau cuvintele si le-nec in mare.

Suier luna si o rasar si o prefac

intr-o dragoste mare.