Pe-o bucata de saten,
Negru – pana corbului,
Am tesut un copacel
Cu trunchi verde plin de viata
Si coroana infoiata,
Incarcata ochi cu aur
Si cu sacul plin de daruri.
Pomul vietii, darul vietii,
L-am cusut cu fir de aur
Pe’a intunericului zare.
Intuneric si Lumina
S-au unit, s-au contopit
Si viata au devenit.
.
.
.
.
.
Viata noua, viata lunga
Infinitul o cuprinde.
.
